Feldioara, mai demult Cetate de Pământ, (în dialectul săsesc Marienbrichm, Marembrix, Merembrix, în germană Marenburch, Marienburg, în traducere ‘’Cetatea Mariei’’, în maghiară Foldvar, în latină Caştrum Sancte Maria, este o localitate în județul Brașov, Transilvania România.
Face parte din regiunea istorică Ţara Bârsei, aflându-se la cca. 389 m deasupra nivelului mării. Numele românesc al localităţii este derivat din maghiară, Fold-Var, care înseamnă cetate de pămant. Denumirea germană, Marienburg, înseamnă cetatea Mariei, cu referire la Fecioara Maria, patroana Ordinului Cavalerilor Teutoni. Cetatea de la Feldioara este cea mai importantă fortificaţie ridicată de cavalerii teutoni in Transilvania.
Săpăturile arheologice au scos la iveală un inventar bogat din epoca neolitică, cu preponderență ceramică pictată de tip Ariusd. Pe teritoriul comunei au fost găsite 109 morminte, datând din secolul XII, aşadar dinainte de aşezarea saşilor pe aceste locuri.
Cetatea teutonilor era situată pe colina de la Feldioara, înconjurată de trei laturi de râul Olt. Experienţa de constructori a teutonilor acumulată în Ţara Sfântă şi în Asia Mică a adus pe meleagurile transilvănene tehnici şi soluţii de construcţie întâlnite la marile castele cruciate de la Tyr, Krak des Chevalier şi Ascalon. Din vechea cetate a teutonilor se mai păstrează astăzi (până în anul 2012, când au început lucrările de restaurare) numai un rest dintr-un zid de piatră în partea de nord-vest.
Răsărită din propria ruină, Cetatea Marienburg se ȋnalţă impunătoare la Feldioara, pe malul Oltului, la numai 20 km de Brașov, pe drumul spre Sighișoara. Restaurarea sa, desfășurată ȋn perioada 2013-2017, a salvat resturile de ziduri care supravieţuiseră ultimelor sute de ani de părăsire și i-a redat ȋnfăţișarea avută ȋn secolul al XVII-lea.
Poziţia strategică, cu vizibilitate asupra unui ţinut ȋntins, și avantajele naturale au făcut acest loc atractiv din preistorie. Platoul pe care se ȋnalţă cetatea a dezvăluit ȋn decursul cercetărilor arheologice vestigii de locuire din cele mai vechi timpuri – neolitic, epoca bronzului, perioada dacică și cea romană, dar mai ales Evul Mediu.
Mai ȋntȃi a fost o cetate de pămȃnt, ȋntărită probabil cu palisade, așa cum au găsit-o cuceritorii unguri ȋn primele secole ale mileniului al doilea. Așa au denumit-o: “Földvár” (cetate de pamant). Coloniștii germani aduși de regii Ungariei și Cavalerii Teutoni i-au spus “Cetatea Sfintei Maria” – Marienburg. Nu știm cum se chema ȋnainte, dar ȋn limba romȃnă s-a păstrat denumirea derivată din maghiară – Feldioara.
Ȋn evul mediu, Feldioara a fost una dintre cele mai importante așezări din regiune – Scaun de Judecată şi mai târziu târg liber, fapt mărturisit de monumentele istorice repuse azi în valoare şi deschise, ȋncepȃnd cu Cetatea, către cei dornici să le descopere!
Așezarea medievală a fost ȋnfiinţată de coloniştii saşi ȋn partea a doua a secolului al XII-lea, iar ȋn perioada 1211–1225 Feldioara devine reşedinţa cavalerilor teutoni care au stăpȃnit Ţara Bȃrsei. Venind dinspre răsărit, unde luase parte la cruciade, Ordinul Teuton a fost instalat ȋn Ţara Bȃrsei de către regele Ungariei Andrei al II-lea care ȋși propunea astfel să oprească incursiunile cumanilor. Ordin militar monahal de origine germană, teutonii erau renumiţi pentru sobrietate şi seriozitate. Deoarece păstrau doliu pentru creştinii căzuţi în luptele cu musulmanii, ei aveau ca însemn heraldic crucea neagră pe fond alb.
Din secolul al XIII-lea datează şi cea mai veche etapă de construcţie a cetăţii, atribuita teutonilor. De-a lungul secolelor, cetatea a suferit distrugeri și refaceri succesive, pierzȃndu-și la un moment dat rolul militar și devenind loc de păstrare a alimentelor și de organizare a diferitelor evenimente ale comunităţii săseşti.
CETATEA FELDIOARA este monument istoric naţional clasa A (cod LMI BV-II-a-A-11695), fiind printre cele mai importante fortificaţii medievale săseşti din Transilvania de Sud. Proiectul de restaurare a început în anul 2012, an în care s-au întocmit studiile de fezabilitate și de proiectare a lucrărilor. Lucrările de restaurare au fost finantate de către Consiliul Judeţean Braşov si realizate de SC Euras SRL, Satu Mare. S-au restaurat zidurile de incintă și cele patru turnuri (de nord, sud, est, vest), precum și zidul Zwinger de protecție. Fortificațiile inițiale, de pe vremea teutonilor, au fost conservate în întregime. Prin marcarea la nivelul solului, în curtea interioară s-au pus în valoare resturile capelei și a mănăstirii cisterciene. S-a reconstruit fântâna și s-a amenajat o zonă de belvedere asupra Țării Bârsei, aflată pe zidul de strajă. S-au executat subzidiri, injectări și lucrări de consolidare în paralel cu alte forme de conservare pentru zidăria veche. A urmat reconstrucția prin folosirea de lemn şi cărămidă – făcute la comandă la fabrica din Sighișoara pe modelul celei din care fuseseră ridicate zidurile Cetății, piatră și învelitori din țigle ceramice. În ansamblul său, proiectul a urmărit aducerea în actualitate a formei pe care cetatea a avut-o în secolul al XVII-lea, atunci când cetatea a fost tencuită.
cetateafeldioara@yahoo.com
0268.708.237
Program de vizitare
1 Noiembrie – 31 Martie Luni: 11:00 – 17:00 si Marţi – Duminică: 9:00 – 17:00
1 Aprilie – 31 Mai și 1 Septembrie – 31 Octombrie: Luni: 11:00 – 18:00 si Marţi – Duminică: 9:00 – 18:00
1 Iunie – 31 August: Luni: 11:00 – 20:00 si Marţi – Duminică: 9:00 – 20:00
Ultimul bilet se elibereaza cu 30 minute inainte de ora inchiderii.
COMUNA FELDIOARA este situată pe DN 13 şi E 60, la 20 km nord de Braşov si 100 km de Sighişoara, la 45, 82 latitudine si 25, 6 longitudine.
Comuna se învecinează cu următoarele comune: Măieruş, Hălchiu, Vâlcele, Bod şi Hăghig (judeţul Covasna).
Localitatea Feldioara se afla pe o colină care se desprinde din munţii Persani şi se opreşte pe malul Oltului. Formele de relief întâlnite sunt: lunca aluvionară, terasele și câmpia. Economia se bazează pe: agricultură (produse cereale, sfeclă de zahăr), construcții civile şi industriale, industrie extractivă, comerţ, transport, morărit şi panificatie, industria laptelui, producţie mobilă, gater, balastieră).
Suprafaţa este de 7578 ha. Unitatea administrativ-teritorială este compusă din: Feldioara, Reconstrucţia şi Rotbav.
Din punct de vedere istoric, unitatea administrativ-teritorială Feldioara se afla în Repertoriul Arheologic Naţional cu următoarele situri: aşezarea de la Feldioara – „La Cetate”; aşezarea din epoca bronzului de la Feldioara – „La Fermă”; descoperiri hallstattiene la Feldioara; situl arheologic de la Feldioara – „Dealul Cetăţii”; aşezarea de la Feldioara; aşezarea eneolitică de la Feldioara (fosta Şcoală de Agricultură); Biserica Medievală Evanghelică de la Feldioara; aşezarea dacică de la Feldioara; aşezarea din epoca bronzului de la Rotbav – „Părăuţ”; aşezarea neolitică de la Rotbav; posibila aşezare romană de la Rotbav; aşezarea din epoca bronzului de la Rotbav – „Unghiul gardului”; situl arheologic de la Rotbav – „Căldăruşe”; Cetatea de la Feldioara; Fortificaţia Medievală de la Feldioara; Castrul de la Feldioara – „Cetăţuia”.
La sfârşitul secolului XIX, saşii şi românii formau o comunitate de peste 3.000 de oameni. Potrivit ultimelor estimări, populaţia Feldioarei este de circa 7535 de locuitori, dintre care:
– persoane de sex masculin: 3803
– persoane de sex feminin: 3732
Din punct de vedere al etniilor, statistica prezintă următoarele:
-români 6427 (85.3 %)
-maghiari 821 (10.9 %)
-rromi 196 (2.6 % )
